HEAL ME...

OAMENI ALATURI DE CARE MA SIMT BINE....

• Sunt mandra de oamenii apropiati mie: prieteni,amici,apropiati cu care ma distrez pe cinste etc. Sunt mandra pt ca,atata timp cat imi sunt apropiati,inseamna ca sunt niste oameni de toata isprava. Nu ii pot numi pe toti prieteni ; de fapt,termenul asta nu stiu exact in ce categorie sau definitii s-ar mai incadra. Am invatat in timp ca,cu cat constientizezi mai bine ce inseamna cuvantul "prieten",cu atat mai pretios ti se pare si cu atat mai mult observi cum din ce in ce mai putine persoane se incadreaza in "definitie",desi,repet :nu consider ca poti sa definesti 100% prietenul.
• De cativa ani incoace am devenit adepta principiului: putin,dar bun,si pot spune ca am avut de castigat.Am renuntat la a ma insoti chiar cu oricine(si cand spun oricine,nu ma refer neaparat la cineva inferior mie,ci,pur si simplu e vorba de cei cu care chiar nu am nimic in comun sau la cei care au un comportament ciudat sau niste faze cel putin dubioase,care arata clar ca ori au probleme cu nervii,ori o educatie ceva mai saraca,ori,,,,diferire frustrari,desigur ). Am sesizat tendinta unor persoane de "a face gasca" cu oricine,doar de dragul de a avea cu cine sa iasa,chiar daca nu suporta cu adevarat acea persoana.Cred ca m-ar obosi extrem.... as prefera,mai degraba,sa stau singura,decat cu cine nu trebuie.
• Consider ca poti aprecia o persoana dupa nr de apropiati ,doar in situatia in care individul chiar nu reuseste sa aiba nici macar un prieten si chiar nu are pe cine sa sune atunci cand da de greu,cand are chef sa iasa la un suc sau efectiv sa vorbeasca cu cineva.Abia atunci cred ca e destul de aiurea treaba,pt ca asta reflecta cat de mult a reusit respectivul sa lase loc de "buna ziua" de-a lungul timpului.Unii au un caracter extrem de ciudat,incat reusesc sa-i indeparteze pe toti cei din jur,fara sa-si dea seama,neconstientizand ca au o problema,considerand ca ceilalti sunt de vina.
• Mai sunt si cei care au asa un fel de a fi,incat sunt iubiti de toti.Reusesc sa aiba foarte multi oameni in jurul lor,fara sa faca mare efort(cum ar fi prietenul meu,de exemplu),desi,probabil doar o mica parte din ei ar putea fi considerati amici foarte buni sau chiar prieteni ; de asemenea,probabil ca tot doar o mica parte i-ar sari in ajutor in caz de nevoie,deoarece,indiferent cat de "perfect" ai fi,cei mai multi dintre oameni sunt cum sunt.
• Cat despre ideea "mult si bun",eu chiar nu cred in ea.Pana si in cazul meu,unde e putin,dar bun,se mai strecoara unele mici ciudatenii si faze,pt ca probabil e imposibil sa fie totul perfect....cred ca ar fi si plictisitor... Ah,si sa nu uit: ador oamenii aia care ti-au ramas cumva in suflet...cu care ai devenit candva prieten,dar cu care nu te mai vezi foarte des ; fara vreun motiv anume,ci efectiv pt ca drumurile vi s-au despartit,fiecare a luat-o pe calea lui,in functie de cercul de prieteni,de idealuri,de cariera,de domiciliu etc; mi se pare super tare gandul ca,oricat de rar te vezi cu acea persoana(la nunti,inmormantari si zile de nastere),ea ocupa acolo un loc special,locul rezervat vechiului prieten,cu care candva imparteai cele mai intime ganduri si experiente ; plus ca te simti cu adevarat in largul tau cand te intalnesti cu el,ca si cand nu v-ati mai fi vazut de o zi.

• Mi se pare superb sa stiu ca intr-o noapte ies in club cu oameni cu care ma simt bine ; ca intr-un weekend plec la munte cu persoane cu care pot glumi oricum,pt ca nu se supara ; ca intr-o dupa-amiaza ma suna cineva care are chef de aripioare de la kfc:))))) si vrea sa le manance cu mine ; sau ca intr-o seara cineva mi se destainuie din tot sufletul pe mess sau la tel,sau face tot posibilul sa ma scoata din casa,pt a-mi comunica ultimele barfe sau pt a plange pe umarul meu. Lucrurile astea nu se intampla non stop in cazul meu ,pt ca atunci ar pica teoria aia cu putin dar bun; dar se intampla uneori....suficient de des incat sa nu devina obositor,dar incat sa-mi reaminteasca faptul ca lucrurile marunte, facute alaturi de cine trebuie,sunt medicamente pt suflet.... :)

MARIPOSA TRAICIONERA

La fiecare post al meu voi incerca sa va recomand cate o melodie draga mie,eventual cu un clip pe masura.Melodii noi sau vechi, pe care le ador si care mi-au incantat anumite perioade.... Nu sunt genul care sa se dea in vant dupa muzica spaniola,dar melodia de mai jos este de-a dreptul delicioasa....ca sa nu mai zic de videoclip :) .....

**SLUJBA DE LA BISERICA...

• Sambata asta am fost la o cununie religioasa.... A fost dragut,ca la orice cununie religioasa,dar cred ca e prima data cand am si ascultat ce a spus preotul. Desi multi oameni mi se par ramasi in urma,pe vremea lu' mam' mare,totusi jumatate din cei din Biserica au bufnit in ras in clipa in care preotul i-a sfatuit pe miri "sa se inmulteasca fara masura" sau ca "femeia trebuie sa plece capul in fata barbatului si sa se teama de el"(culmea,aici i-a bufnit rasul si pe unii barbati(pe care,personal,chiar ii pot numi barbati),deci,nu suntem total pierduti....uite ca mai exista si persoane dezghetate). A nu se intelege ca e cool sa te bufneasca rasul in biserica ; nu,ceea ce am facut e de neiertat,meritam sa ne trazneasca traznetu' al mare ; am fost niste copii rai,rai de tot,deci nu faceti asa ceva acasa!
• Nici nu apucase preotu' sa-si termine vorba,ca o prietena de a mea nu a putut sa nu traga o concluzie referitoare la originea misoginismului(cu care a avut o mare dreptate,de altfel): "Si uite asa a inceput totul" :))) . De altfel,chiar se stie ca Biserica a fost intotdeauna oarecum impotriva femeii,promovand idei conform carora oamenii sunt egali intre ei in fata lui Dumnezeu,dar femeia e inferioara barbatului :))))))),deci o ameteala si o contrazicere totala,pt cine are rabdare sa si gandeasca putin. Mai e stiut si faptul ca in trecut,era ceva scandalos ca o femeie sa detina prea multa putere,sa fie prea desteapta sau sa ia prea multe decizii,deoarece fetzele bisericesti ale vremurilor respective se simteau amenintate de un asa tupeu,ceea ce,desigur,denota lasitate si prostie; si,din pacate ,multi barbati din ziua de azi(care au uitat ca nu mai suntem pe vremea inchizitiei sau pe vremea bunicilor nostri) le urmeaza exemplul,revarsandu-si toata slabiciunea si frustrarile si neputinta,in loc sa-si dovedeasca taria si relaxarea fata de sexul opus,deoarece,atunci cand nu te simti amenintat de cineva,nu ai de ce sa vrei sa ii subminezi autoritatea,sa il faci sa para mai slab sau mai neputincios,iar tu sa vrei cu orice pret sa iesi in fata,sa te arati mai puternic,deoarece,de fapt,in relatia femeie-barbat chiar nu exista nici o competitie.Si nici nu ar fi existat tendinta asta,daca Biserica n-o promova astfel.De fapt,femeile si barbatii fac o echipa pe cinste,se casatoresc,fac copii,fac multe treburi impreuna,deci,nu vad unde e competitia sau nevoia de a stabili care are mai multi muschi; consider ca e ceva absolut fals,o iluzie,impregnata in mintile oamenilor,inca de acum foarte mult timp,corespunzator cu valorile si principiile DE ATUNCI,dar care nu prea se mai pupa cu lumea din ziua de azi si cu felul in care se desfasoara viata in zilele noastre.
• De aia am si spus mereu si o sa-mi mentin parerea asta toata viata....plus ca e un fapt stiut,comentat adesea in carti,in documentare: Biserica a si instigat foarte mult la fel si fel de fapte,cu scopul de a detine puterea,de a-si atinge diferite scopuri,mai ales in ceea ce priveste banul; cat despre cele mai atroce crime,facute in numele Bisericii,s-a vorbit si s-a comentat indelung,dar cu rezerve,deoarece nimeni nu a indraznit sa o conteste prea mult....ar fi fost prea riscant.....Biserica niciodata nu i-a iertat si nu a intors obrazul celalalt in fata celor care nu au crezut orbeste in ea(contrar a ceea ce scrie in biblie),ci,dimpotriva,i-a redus la tacere ; amintiti-va ce ati citit despre toate acele celebre arderi pe rug,decapitari,spanzurari,doar pt ca unii aveau curajul sa conteste ideile fixe promovate de Biserica,aveau curajul sa fie demni si sa-si spuna parerea .Asa ca,intotdeauna,cu cat o institutie pare mai credibila si mai pioasa,cu atat mai mult se vor face mai multi bani in spatele ei si va reprezenta un paravan cu atat mai bun pt fel si fel de chestii dubioase; dar asta e deja o alta poveste,mult mai ampla,cu care m-am intins deja cam mult,plus ca nu vreau nici sa fac afirmatii care ma pot depasi,asa ca prefer sa ma rezum la ceea ce stiu,dar,mai presus,la ceea ce simt si ce gandesc.
• In concluzie,stau si ma amuz la gandul ca,atunci cand ma voi hotara sa ajung si eu in fata unui preot,in rochie de mireasa,sper sa nu ma bufneasca vreun ras cand ma va sfatui sa ma inmultesc peste masura si sa-mi fie frica de barbat:))).Ciudat e gandul ca o sa stau in fata altarului,ascultand predici in care cred doar partial,si pe care le apreciez in aceeasi masura,desigur,dar care imi place cum suna,recunosc...iar intr-un asemenea moment,cred ca o sa-mi placa si mai mult.Si,pt ca nu fac parte din randul ateilor si pt ca am credinta mea in Dumnezeu(asa cum o simt eu,nedictata de altii sau de carti),nu as putea concepe sa nu ma casatoresc religios(chiar daca eu nu inteleg religia asa,orbeste,precum un robot caruia i s-a implantat ceva in creier ; nu-si mai poate folosi si el mintea,deoarece e programat strict pe anumite chestii).Plus ca as arata si un respect f mare bunicii mele din partea mamei,care nu mai este,si care credea foarte mult in treburile astea,asa ca,o parte din credinta mea vine si de aici,din educatia pe care am primit-o cand eram mica.Cealalta parte vine din ceea ce simt eu,pt ca de aia sunt om si nu robot,ca sa imi folosesc si eu mintea si inima,nu neaparat sa urmez orbeste niste treburi...care se mai si bat cap in cap,de cele mai multe ori....
• P.S: am scris Dumnezeu si Biserica cu litere mari,deoarece primul este nume(unul destul de unic,cei drept,desi am inteles ca unii cocalari isi mai boteaza si astfel puradeii,asta da tupeu obraznic:))) ),iar a doua este denumirea unei institutii.
• P.S1: ma distreaza faptul ca femeia nu are voie sa intre in altar.In schimb,in unele altare,unii preoti sunt filmati in timp ce si-o trag cu diverse persoane.Nu e geniala lumea in care traim? =)))))

**VACCINUL IMPOTRIVA HPV

• Am tot urmarit cu interes,de ceva timp,controversele privind vaccinul impotriva hpv.Initial,am fost destul de speriata de tot ceea ce se spunea despre efectele adverse ale acestuia,dar,pe parcurs,mi-am dat seama ca mult mai speriata ar trebuit sa fiu de insusi cancerul de col uterin,deoarece,acesta din urma "se intampla" de sute de ori mai des,decat se intampla sa apara persoane cu reactii adverse(acestea fiind foarte rare si nici macar confirmate 100%,in sensul ca nu s-a dovedit exact ca acele reactii nu aveau,de fapt,alte cauze).
• Ideea e ca deja nu mai e o gluma ; suntem printre primele tari din lume,cu cele mai multe cazuri de cancer de col uterin,iar pe zi ce trece,cazurile se inmultesc ingrijorator.De-a lungul timpului,fiecare vaccin a fost controversat,dar mult mai dramatice au fost bolile impotriva carora se face,asa ca,la fel este si acesta.Partea proasta este ca,din cauza persoanelor neinformate si chiar limitate,as putea spune,nu prea se da unda verde la vaccinari,pt ca nimeni nu o sa investeasca in cine stie ce programe de vaccinari gratuite,atata timp cat cererea nu e asa mare.Ca de obicei,strainii sunt cu mai multi pasi inaintea noastra,si deja exista zeci de tari in care acest vaccin a fost efectuat pe mii de persoane,fara nici un fel de efecte secundare; iar partea proasta e ca in acest timp,pana reusesc romanasii nostri sa se dezmeticeasca,boala avanseaza si face tot mai multe victime,zi de zi.
• Si mie imi e teama putin,recunosc,dar nu e nici pe departe o teama atat de mare ca aceea de cancer.Am mai auzit texte de genul:"Vaccinul nici macar nu a fost testat calumea".Cum sa nu fie testat?:)))) Nu se da liber la nici un vaccin,decat dupa ce e super testat.Cat despre acest vaccin,nu numai ca a fost testat,dar a si fost facut in f multe tari,dupa cum am mai spus.
• Ce am mai aflat recent si m-a lasat tablou,este faptul ca barbatii pot fi purtatori.Adica Gigel se culca cu Vasilica,care are acest virus,i-l transmite lui Gigel,care il transmite mai departe,la toate partenerele cu care acesta se culca.Gigel are o sansa de 97% ca toata viata sa fie purtator,dar intr-un procent de 3% poate avea nesansa sa faca el insusi cancer(nu,nu de col uterin,desigur). Deci,nu am inteles exact daca si ce fel de teste se fac si pt barbati sau daca se face vaccin si pt ei sau exista vreun tratament.La capitolul asta urmeaza sa ma mai informez,in cazul in care voi gasi ceva in neregula la mine si in functie de testele Papanicolau periodice.Asa ca sfatul meu este:Vaccinati-va si catatzi-va des!,pt ca deja a devenit o chestiune de viata si de moarte.Va asumati un risc mult prea mare,nefacandu-l...mult mai mare decat daca il faceti.Eu sigur ma voi vaccina iarna asta,pt ca deja stau cu morcovu'.
• P.S: zilele trecute,o persoana destul de apropiata mie,cu vreo 3 ani mai mica,mi-a spus ca este suspecta de hpv,lucru care m-a ingrijorat si m-a intristat foarte tare.Sper sa fie o alarma falsa,totusi,sau,in cel mai rau caz,macar sa fie un virus cu o radacina slaba,care se poate trata....

**CA PE VREMEA LU' TATAIE / COMPROMISURI / PROSTIE

• A.S: Nu apuc sa scriu foarte des,motiv pt care,atunci cand scriu,zici ca dau navala,incat e posibil sa cam pun la incercare ochiul cititorului,care va avea nevoie de f multa rabdare pt a citi tot :))),dar ata ete...de cele mai multe ori ma intind si la alte teme,in stransa legatura cu subiectul,astfel incat treaba devine ceva gen 3 in 1,la final :D. Ah,si sa nu uit:le multumesc celor care au spus ca imi citesc blogul,chiar daca nu sunt vreo vedeta:))).Chiar nu ma asteptam sa fie intr-un numar atat de mare(iar numarul vizualizarilor spune totul).Multi citesc,dar putini comenteaza...probabil pt ca sunt toti de acord cu mine,si d aia...da,da,sigur asta e motivul:)).Oricum,as savura din plin si niste lupte de idei,contraziceri,polemica,come onnnnn! Mie chiar imi plac Gica Contristii,ma hranesc cu ei la micul dejun:)) Va pup si va invit la un test de rabdare cu postul de mai jos :D :
• Acum cateva seri,nimerind la o masa mare intr-o cafenea,cu niste amici,mi-a fost dat sa port o discutie destul de....trista,as spune eu, cu una din tipele de la masa. O cunosc de mai bine de jumatate de an,de pe la distractii,dar avem o relatie maxim de cunostinte-amice. Din aproape in aproape a venit vorba despre ceea ce isi doreste sa faca fiecare in viata,despre ceea ce viseaza fiecare si in ce masura reusesc oamenii sa ajunga sa faca ceea ce le place,lucrurile pt care au un talent innascut etc.
• Pt o clipa am crezut ca mi-am gasit "sora",tipa exprimandu-si dragostea pt actorie,dans etc,vazandu-se clar ca ,intr-o anumita masura,chiar avea o latura ceva mai artistica. Apoi,la un moment dat,a trantit o fraza,care pe mine m-a lasat masca: "Da,dar visul meu este sa fiu casnica!...adica,nu neaparat casnica,dar sa fiu femeie de casa,sa fiu acolo pt sotul meu,sa cresc copii... Si mi-ar fi placut sa fac ceva intr-unul din domeniile astea,si chiar am facut destul de mult,dar el nu se impaca cu ideea asta,nu ii place,ma vrea acolo cand are nevoie de mine,plus ca,am mai avut cateva tangente cu actoria si el nu a suportat ca a trebuit sa ma imbratisez cu cineva intr-un spot publicitar,nu imi suporta nici macar unele prietene,pt ceea ce fac sau ce sunt ele,motiv pt care nu e de acord sa ies cu ele,asa ca,pt el, vreau sa ma abtin de la numite lucruri,o fac pt el...si mi-am dat seama ca nici macar nu imi doresc 100% o cariera intr-un domeniu artistic...ci doar un 70% asa". Deci ,pt cei 30%,a ales partea cealalta.
• Undeva,in sinea mea,am ramas extrem de blocata si de siderata de tot ceea ce imi spunea,dar incercam sa nu am vreo reactie prea evidenta de dezgust,pt a nu jicni,deoarece,pana una alta,fata nu-mi facuse mie nici un rau,iar fiecare isi face viata asha cum poate si cum stie...dar,efectiv nu ai cum sa apreciezi sau sa admiri asha ceva. Se vedea clar ca tipa isi dorea,sau cel putin isi dorise sa faca o cariera intr-un domeniu artistic,si chiar avusese deja ceva tangente si sanse,(pt ca lucrase la o casa de film,unde avea la indemana f multe castinguri),dar,pt ca domnul de langa ea nu avea nici o notiune despre ceea ce inseamna respectul pt femeia de langa(prin asta intelegand sa nu fi egoist si sa ii respecti dorintele acesteia),s-a ajuns in stadiul in care tipa a ajuns sa aiba niste asteptari "foarte ridicate" de la viata....atat de ridicate,incat le poate atinge cam oricine,indiferent de educatie,pregatire etc. Facand o paranteza,cei doi chiar sunt niste oameni super de treaba la distractie,cu care chiar te simti bine, si care nu calca pe coada pe nimeni,nu incomodeaza,sunt placuti,ca sa zic asa(cel putin,din cate ii cunosc eu). Si facand inca o paranteza,m-a frapat enorm mimica fetzei ei,care nu era deloc convingatoare,si chiar nu parea deloc sa coincida cu lucrurile despre care ea incerca sa ma convinga,gen: nu mai visez la chestiile astea,dar imi doresc cu toata fiinta sa fiu "femeie de casa".
• Revenind la tema:vina cui este?a ei,normal. Pe tip chiar nu-l gasesc deloc vinovat:atata stie,atata face,asa considera el ca e normal sa fie o relatie:femeia nu face cariera,decat in gatit si in crescut copii;barbatul e superior,el dicteaza ce e voie si ce nu e voie sa se faca. Iar daca ar avea langa el o femeie hotarata,demna,care stie ce isi doreste si care impune respect,sigur ar deveni si el un altfel de barbat,mulandu-se pe personalitatea ei;pt ca asa se intampla de obicei:barbatii respecta daca au ce respecta!
• Am plecat de acolo destul de intrigata,gandindu-ma la atatea femei fara pic de personalitate,care pretind ca sunt egale cu cel de langa ele si care ajung apoi la o anumita varsta,plangandu-se ca toata viata au stat la cratita ,au crescut copii si nu si-au urmat visele.Nu,"doamnelor",voi sunteti singurele vinovate!Nu va mai luati de bietii barbati! Daca erati femei,in adevaratul sens al cuvantului,sigur nu ajungeati pline de frustrari acum,dar ati preferat sa sa jucati rolul de mop de sters pe jos,asa ca nu va mai plangeti! :) (desi,pot spune ca mai degraba le gasesc scuze bunicilor si parintilor nostri,pt ca asa erau vremurile,decat noua ,care traim intr-o epoca din care ar fi ideal sa mai si invatam catre ceva si care chiar nu mai coincide cu ideea de "femeia la cratita")Totul este posibil,daca stii sa gasesti o masura in toate.Iar daca omul de langa tine chiar te iubeste,nu te va parasi,te va respecta,astfel incat sa poti imbina si relatia de cuplu si pasiunile...nu e o relatie adevarata sau o casatorie chiar asa o corvoada,care iti solicita atat de mult timp,precum un loc de munca full time(asta daca nu o transformi tu in asa ceva).
• Nu am inteles niciodata de ce intr-o relatie se pune problema:barbatul sau femeia trebuie sa conduca?Cine e seful?Frate!...e o relatie de iubire!!...nimeni nu e sef sau subordonat,CA NU ESTI LA MUNCA!;si,la fel cum femeia spala sau calca sau gateste,la fel de normal mi se pare ca si barbatul sa faca treburile astea in aceeasi masura.De ce unul sa duca o viata plina de compromisuri,iar altul o viata de nabab?Care e faza?Doar pt ca asha se stie din mosi stramosi?Dar nu conteaza si ce simtim in ziua de azi?De ce trebuie mereu sa ne raportam la ceea ce era normal acum 100 de ani?Lumea se schimba,evolueaza,dar noi ramanem ca pe vremea lu' Pazvante,zici ca suntem prosti. Ii mai aud pe cate unii: "Asta e treaba de femeie" sau,pt a-si justifica pofta de a mai umbla si cu alte tipe:"De,suntem barbati"; jur ca mi se intoarce stomacul pe dos cand ii aud:))))),dar,pt unii din ei avand un anumit respect si fiindu-mi chiar prieteni,incerc sa nu am niste reactii prea ciudate si incerc sa ma gandesc la faptul ca nici macar nu e vina lor,ci a societatii,a educatiei primite,dar,mai ales a FEMEILOR,,care,in proportie de 85%,sunt niste prostaloaice care habar n-au sa se respecte pe ele insele,dupa care se plang.Mai degraba le respect pe cele de la tara,care stiu ca asta le e menirea,si care nu au acces la cine stie ce educatie,informatii etc.,dar cele de la oras,chiar nu au nici o scuza,sunt doar batute in cap.
• Partea amuzanta e ca,astfel de barbati nu sunt decat niste lasi si niste slabi,care nu au taria necesara sa aiba langa ei o femeie puternica,pt ca nu-i pot face fatza.Vor o femeie slaba,fara personalitate,care sa danseze precum canta ei,una usor de dresat si de tinut in lesa,pt ca nu sunt capabili sa traiasca alaturi de altcineva,pt ca atunci ar trebui sa fie si ei puternici,ceea ce nu au cum.Dar si mai amuzant e faptul ca,tipii astia se cam satura in final de ele,preferand sa-si mai pipereze viata cu cate una mai hotarata,mai cu personalitate,una care nu ar accepta in veci titlul de femeie la cratita,asa ca respectiva ajunge(logic) sa fie inselata.Si uite asa ajunge femeia noastra sa-si intampine acasa iubitul sau sotul,cu farfuria calda cu mancare,imbracata in trening si sosete negre,in timp ce tipul vine...si de la munca,dar nu numai de acolo :,si in timp ce lipseste de acasa cu noptile,sub diferite pretexte.
• Dupa cum spuneam si intr-un post anterior:ne place sa ne consideram niste moderni,niste evoluati,dar suntem ramasi in urma din multe puncte de vedere....
• P.S: la fel gandesc si din celalalt punct de vedere: nu mi s-ar parea normal nici ca femeia sa fie sefa in relatie,iar barbatul sa fie un fel de sclav,sau sa nu-si urmeze idealurile si sa faca toate treburile posibile,timp in care femeia sa nu miste un deget.Mi s-ar parea o nesimtire crasa.Iar daca el/ea nici nu vrea sa auda de egalitatea intre sexe,de lipsa egoismului si de respect si chiar nu vrea sa iasa din ale lui/ei,pt ca e batut/a in cap,atunci lasa-l/o dreq sa se duca in padure,sa se ascunda,ca inseamna ca nu da nici doi bani pe tine,dar,in schimb,se super iubeste pe el/ea insusi/insasi.Decat cu bataie de cap,mai bine singur.
• P.S 1 : O sa mai revin cu un post similar,pt ca e incomplet ce am scris,mai ales ca subiectul are legatura cu misoginismul si cu multe alte chestii foarte tampite si foarte pregnante in societatea noastra,din pacate; plus ca nu ma pot abtine sa comentez prostia majoritatii femeilor...pt ca este scandalos de prezenta...

**RECOMANDAREA SAPTAMANII(3)

• Piesa de teatru: "Straini in noapte",cu Florin Piersic si Emilia Popescu. V-o recomand din plin,mai ales pt iubitorii de comedie,dar nu numai. Pt aprox.2 ore,veti uita ca sunteti in sala de teatru si veti rade cu lacrimi,dar veti fi si surprinsi de schimbarile bruste de situatie.

**OBSESIA CASATORIEI-1-"MI-E SA NU-L PIERD!"

• Vad,aud si cunosc din ce in ce mai multe femei,disperate sa se casatoreasca.De ce?de frica.Ce fel de frica?Una ar fi frica de a nu fi parasite de respectivul.Acolo,in mintea lor total bolnava,isi inchipuie ca,daca il prind pe crestin intr-o pasa buna si reusesc sa-l prosteasca sa faca acest pas,sau daca insista pana nefericitu' cedeaza si spune DA(doar ca sa taca nebuna),asta le garanteaza ca boul ala va ramane cu ele pe veci,si vor fi fericiti pana la adanci batraneti.Ei bine,NU! Total gresit! In primul rand,esti extrem de jalnica pt ca ai ajuns in stadiul in care crezi ca asta e singura modalitate prin care il mai poti tine langa tine!Inseamna ca nu esti buna de nimic,esti praf,asa ca mai bine ii dai drumu saracului ala sau incerci sa devii o femeie adevarata,de care sa se poata indragosti! In al doilea rand,intelege ca,daca ala nu te iubeste,sigur nu o va face dupa ce va casatoriti!!Eventual i se va lua de tine si mai rau,iar rolul tau va deveni acela de femeie la cratita(pt ca una care atarna sa se casatoreasca nu poate sa ajunga decat la cratita),timp in care el isi va vedea linistit de viata,inselandu-te non stop....asta in cel mai bun caz,in care nu ajungeti sa va certati pana va dati in cap.
• Partea pe care n-o inteleg batele astea e ca,mai degraba poti pierde un barbat pe care il tot somezi sa te ia de soatza,decat daca esti o asemenea femeie,pe care barbatul sa ajunga s-o ceara de placere de nevasta.Mai bine modificati-va comportamentul,sau intrebati-va daca va potriviti cu omul ala,sau...cel mai important,intrebati-va daca omul ala va iubeste si nu cumva sta cu voi din obisnuinta sau din comoditate...sau chiar din mila.Nu va mai imbatati cu apa rece,ca doagoste cu sila nu se poate! Si chiar daca veti reusi sa-l prostiti pe moment,prin cine stie ce minune,va va dusmani toata viata(inconstient chiar),pt ca ia-ti rapit tineretea sau pt ca s-a prins si el,intr-un final,ca a ramas alaturi de cineva pe care nu iubeste,ceea ce-l va face sa se simta ca in cusca.Si acelasi lucru se aplica si disperatelor care au vazut prea multe telenovele si care se trezesc peste noapte ca vor sa toarne un copil,pt a-l lega la cap pe amaratul ala.Ei bine,cele mai multe dintre ele raman singure cu acel copil(care creste fara tata),sau,in cel mai bun caz,se inteleg precum soarecele si pisica,presarandu-i micutului copilaria cu scandaluri si batai,izvorate din frustrari si prostie.
• A nu se intelege ca sunt impotriva casatoriei... ci sunt impotriva unei ASTFEL de casatorii.Nu pot spune ca sunt nici disperata sa ma casatoresc(desi am omul ideal langa mine,care ar fi bucuros sa ne punem oricand pirostriile,pt ca l-am facut sa-si doreasca singur asta),dar nici impotriva.Oricum va veni totul de la sine.E de ajuns sa privesti totul calm.Mult mai important mi se pare sa ajungi cu adevarat la sufletul acelui om,sa ai o comunicare calumea cu el si,mai presus de orice,sa ajungeti sa fiti nu numai iubiti,ci si f buni prieteni.Eu am ajuns destul de tarziu la stadiul asta...dar o savurez din plin:).....